Ioana Blaga

Cartea nu face parte neapărat din categoria cărţilor extraordinare, dar este frumoasă. Prietenia, curajul, protecţia, simplitatea sunt câteva dintre valorile cărţii. Povestea îl are în centru pe Wilbur, un porcuşor crescut la ferma familiei Zuckerman, îngrijit în mod deosebit de Fern Arable, o fetiţă curajoasă. Toate sunt frumoase până când stăpânii fermei hotărăsc că e vremea ca Wilbur să fie tăiat şi pregătit de sărbători. Prietenii săi din grajd pun la cale un plan pentru ca să-l salveze. Charlotte este un păianjen care îşi are locul în colţul de sus a uşii grajdului... mai departe, vă rog să citiţi voi! Mi-a plăcut în mod deosebit ideea prieteniei între două persoane diferite, gata să se accepte şi în final să se ajute una pe cealaltă.  "Ce chestiune şi prietenia! Charlotte este înfricoşatoare, brutală, calculată, sângeroasă - tot ce nu-mi place mie. Cum pot să ajung să o plac, cu toate că este drăguţă şi desigur, deşteaptă?" este întrebarea pe care şi-o pune Wilbur...

Am încheiat de recitit zilele trecute,   întreg ciclul Cronicilor din Narnia .   A fost o poveste plină de imaginaţie şi de valori. Dar, în mod evident, nu are profunzimea operei lui Tolkien , la care mă voi reîntoarce altadată. C.S. Lewis a scris o poveste pentru copii în speranţa că ea se va adresa copiilor de toate vârstele şi copilului din cititorul adult. Lucy şi Susan, Peter şi Edmond Pevensie sunt numiţi fiii lui Adam şi fiicele Evei – ei fiind   prototipuri ale oricărui copil. Cea mai mică, Lucy, este copilul inocent care descoperă Narnia. Edmond este trădătorul. Susan este vocea raţiunii (ceea ce nu este suficient în Narnia). Peter, cel mai mare dintre ei şi cel mai responsabil, devine cavalerul care conduce lupta. Împreună, incluzându-l şi pe Edmond, ei înfrâng puterile răului şi iarna veşnică, figurată de Zâna cea Albă şi de slujitorii ei. ( a doua carte a ciclului Narnia) Lewis nu numai că a fost un creştin convins, el a încercat să găsească mijloace l...

Din ciclul Cronicilor din Narnia , o altă carte care mi-a atras atenţia este Jilţul de argint . Personajele principale nu mai sunt de asta dată cei patru fraţi Pevensie , ci îi cunoaştem acum pe Jill Pole şi Eustace Scrubb, elevi ai unei şcoli experimentale din Anglia, însoţiţi de Puddleglum, unul dintre Oamenii-Bălţilor, o creatură cu o înfăţişare stranie, toată numai picioare şi braţe, mirosind a nămol . Eustace este o mai veche cunoştinţă de a noastră, din volumul Călătorie pe mare cu Zori de Z i, văr al celor patru fraţi Pevensie. Misiunea lor este să-l găsească pe prinţul Rilian moştenitorul Narniei, fiul lui Caspian al X-lea.   Toată povestea se desfăşoară sub semnul ascultării poveţelor leului Aslan , fetiţa fiind mesagera acestuia. De la desluşirea semnelor până la apariţiile neaşteptate  ale lui Aslan, copiii au de străbătut un drum anevoios, la fiecare pas pândindu-i din umbră câte o primejdie... Cartea este mult mai elaborată decât celelalte volume şi are o acţiu...

Mărturisesc că uneori mă reîntorc înspre unele cărţi care m-au fermecat în trecut, pentru a le reciti. Aşa s-a întâmplat cu Cronicile din Narnia , scrise de C.S. Lewis . Acum mă voi referi doar la primul volum al seriei, Nepotul magicianului . Cartea este scrisă dintr-o suflare, C.S. Lewis nu foloseşte tehnici nemaipomenite de scris   şi nici nu forţează evenimentele. Poate aici constă geniul său! Totul se desfăşoară normal. La un moment dat am avut impresia că personajele   au căzut la un consens cu autorul. Din când în când intervenţia autorului este binevenită. Cititorul ştie că este acolo, prezent în acţiune. Polly Plummer   locuieşte la Londra, „într-o casă dintr-un lung şir de case lipite una de alta”. Într-o dimineaţă, pe când era în grădină, îl cunoaşte pe cel care va deveni partenerul ei de aventuri : un băieţel pe nume Digory . Băiatul venise împreună cu mama sa , care era foarte grav bolnavă, să locuiască cu unchiul său, domnul Andrew Ketterley şi mătuşa s...

“Îţi poruncesc ca în datoria ta faţă de Dumnezeu şi faţă de tatăl tău, să nu porţi în suflet nici duşmănie, nici ură, ci mai curând să mă crezi răzbunat pe deplin doar atunci când, bizuindu-te pe  braţul şi inima ta, vei dovedi iertare faţă de duşmanul tău. Dă-mi cuvântul tău că aşa vei face!” Micul duce , primul volum de poveşti istorice pentru copii al autoarei engleze Charlotte M. Yonge , a apărut sub forma unui mic foileton in publicaţia The Monthly Packet , în 1851. În 1854 o mai lungă versiune, atractiv ilustrată şi la un preţ de 5 şilingi a fost scoasă pe piaţă de către editura Parker and Sons , care i-au publicat autoarei primul ei best-seller, The Heir of Redclyffe , în anul următor. Personajul principal este Ducele Richard al Normandiei , bunicul lui William Cuceritorul. De la începutul cărţii, el este un băieţel de opt ani, care urma să fie succesorul tronului, când tatăl său, Ducele Normandiei este asasinat de către flamanzi în 943 î.H..  Stăpânul său, Louie, rege...

Ea nu cunoaşte legile naturii. Dacă ştie că este nevoie de ea, îşi face apariţia în mod miraculos la orice oră şi ştie exact unde este familia care a chemat-o. Aceste excentricităţi definesc o dădacă englezoaică, care are obiceiul de a apare şi a dispare în mod neaşteptat - dar trebuie să ai încredere în ea atunci când spune că se va întoarce. Mary Poppins soseşte adusă de vânt, furtună sau chiar flăcări, dar pleacă fără a anunţa. De obicei îşi poartă cu ea patul cu aşternuturi cu tot, hainele de schimb, periuţa de dinţi, săpunul, agrafele, parfumul, scăunelul pliant şi pastilele de tuse, toate acestea într-o valijoară mică. Când Mary Poppins a sosit la casa familiei Banks , toate lucrurile se petreceau anapoda. Fără a i se cunoaşte abilităţile magice, domnul Banks îi acordă acesteia o încredere uriaşă. Ea începe prin a-şi ocupa postul cu multă severitate, dar în curând ajunge să fie cea mai iubită angajată a familiei Banks de pe Aleea Cireşilor . Chiar dacă Mary Poppins nu prea v...

Te-am făcut regină. Există mai mari, mai mari decât tine Există mai pure, mai pure decât tine Există mai frumoase, mai frumoase decât tine Totuşi, tu eşti regina. Când mergi pe stradă, nimeni nu te recunoaşte. Nimeni nu-ţi vede coroana de cristal, nimeni nu priveşte covorul de aur roşu pe care îl calcă fiecare pas al tău, covorul care nici nu există. Şi când apari, toate râurile se ridică în corpul meu vuind, se mişcă clopotele în cer, şi un imn umple lumea. Numai tu şi cu mine, numai tu şi cu mine, iubirea mea, îl auzim sunând.

Într-un decor aproape fantastic, mărginit de muntele împădurit şi în apropierea unui curs de râu, am trăit câteva zile unice în frumuseţea lor. Timpul a fost cu noi, am avut soare, dar pământul şi-a primit şi porţia binemeritată de apă. Şi Dumnezeu a fost lăudat. Am pornit de acasă încrezătoare şi entuziastă, neştiind ce mă aşteaptă la capătul celor peste 300 de km. Dar m-am lăsat surprinsă. Şi în cele din urmă am fost surprinsă. Şi de oameni şi de locuri. Când Neemia a auzit care era starea Ierusalimului, nu exista nici măcar un singur lucru pe care să-l poate face pentru a remedia situaţia. Absolut nimic. Se afla la locul nepotrivit, în slujba nepotrivită, lucrând pentru persoana nepotrivită. Şi nu avea cum să schimbe nici unul dintre aceste aspecte. Nu era liber să acţioneze pe baza viziunii sale. Însă Neemia nu a rămas inactiv. Cele patru luni scurse de când a auzit despre starea zidurilor şi până când a putut face în sfârşit ceva pentru ele au fost o perioadă bună pentru Neemia. E...

Unul dintre filmele clasice care definesc cinematograful american este „ Pe aripile vântului ”. Filmul este un rar exemplu de colaborare între sute de talente actoriceşti şi nu numai. O duzină de scenarişti (printre care F. Scott Fitzgerald) şi sute de actori au „mărşăluit” sub conducerea regizorului David O. Selznick . Rezultatul este uluitor. Pentru milioane de oameni, „Pe aripile vântului” reprezintă o modalitate de a defini mitul şi realitatea din cea mai tragică şi neînţeleasă perioadă a istoriei Americii, Războiul Civil şi perioada de Reconstrucţie. Romanul autoarei Margaret Mitchell este cea mai de succes carte romantică a tuturor timpurilor, o combinaţie a detaliilor istorice şi o saga a unei familii. Popularitatea cărţii a garantat oarecum succesul filmului. Selznick a depăşit cu mult cheltuielile iniţiale, acordând multă atenţie costumelor şi mai ales efectelor vizuale. Incendiul din Atlanta şi ruinele fumegânde ale plantaţiilor din Georgia sunt unele dintre cele mai memorab...

Filmul, în regia lui Richard Quine, se bazează pe cartea cu acelaşi nume a lui Arthur Hailey . Personajul principal, Peter McDermott , directorul general al hotelului, este interpretat de actorul Rod Taylor . McDermott conduce un vechi dar elegant hotel numit Saint Gregory din New Orleans, în stil mare. Este prezent peste tot şi mereu este fermecător, eficient şi provocator. Din nefericire, este un timp nefavorabil pentru hotel. Proprietarul, Melvyn Douglas , are nevoie de bani pentru a-l moderniza. Magnatul Curtis O’Keefe (interpretat de Kevin McCarthy ), proprietarul unui modern lanţ hotelier, îi dă târcoale cu intenţia de a cumpăra hotelul. Onestitatea lui McDermott şi bunul simţ nu au importanţă pentru afacerile lui O’Keefe. În timp ce McDermott este ocupat cu treburile hotelului, oamenii lui O’Keefe înscenează un incident în care un cuplu de culoare, aflat în oraş ca participanţi la un congres al medicilor organizat în New Orleans, este obligat să părăsească hotelul. McDermott î...

Unul dintre scriitorii care îmi plac în mod deosebit este Arthur Hailey. Născut în Luton, Anglia, Hailey a început să scrie poezii şi povestioare încă din timpul copilăriei. A fost pilot în Aviaţia Regală în timpul celui de-Al II-lea Război Mondial, apoi a imigrat în Canada, unde a sperat să devină scriitor profesionist. În timp ce scria a avut mai multe slujbe, de la agent publicitar şi director de vânzări, la editor. A început să scrie scurte istorioare şi scenarii pentru televiziune, cu detectivi, doctori şi eroi. Prima sa carte, „Ultima şansă”, a fost publicată în 1959. Următoarele sale cărţi au primit recenzii nefavorabile din partea criticilor dar au fost primite de către public. Câteva dintre cărţile sale au fost ecranizate („Hotelul”, „Mânuitorii de bani”, „Detectivul”) dar cea mai cunoscută ecranizare rămâne ”Aeroportul”, din 1970, cu Burt Lancaster şi Dean Martin în rolurile principale. Mel Bakersfeld, un om obişnuit care conduce un aeroport , îndură cea mai lungă noapte din ...

Anii ”60 sunt cei mai creativi ani pentru Alfred Hitchcock . După marele succes cu North by Norwest (1959), după fenomenalul Psycho (1960) si după popularul The Birds (1962) era normal ca Hithcock să urmeze aceiaşi paşi şi să creeze tot la aceleaşi standarde un nou film. Dar Marnie nu a fost ceea ce s-au aşteptat criticii - în mod deosebit pomenesc de aceştia - datorită subiectului extrem de... sentimental. Alfred Hitchcock ne redă o poveste despre obsesii şi secrete adânci îngropate în adâncurile minţii umane. Toate elementele prezente în filmele lui Hitchcock de până acum le găsim şi în Marnie : tensiunea, secretele bine păstrate, munca elaborată a camerei de filmat, modul de folosire a culorilor şi desigur, femeia blondă. Iese în evidenţă modul în care Hitchcock foloseşte culorile, pentru a desemna obsesiile care crează complexitatea psihologică în Marnie . Este un film extrem de matur despre traumele psihologice care survin în urma unor experienţe dramatice. Marnie (Tippi H...

Hercule Poirot şi Miss Marple sunt două dintre cele mai celebre nume ale ficţiunii crimei. Primul, un copoi profesionist şi al doilea personaj, o extrem de isteaţă doamnă în vârstă, amândouă personajele făcând aceeaşi muncă de investigaţie. La un moment dat, s-au iscat suficiente discuţii legate de apariţia în aceeaşi carte a celor doi detectivi. Destul ca Agatha Christie să declare următoarele: „De ce ar trebui să se întâmple asta? Sunt sigură că nici unul dintre cei doi nu s-ar bucura. Lui Hercule Poirot, egoistul total, nu i-ar conveni ca în ancheta sa să se amestece o doamnă bătrână, fie aceasta şi isteaţă. Nu, ei sunt amândoi staruri, şi sunt staruri cu drepturi depline”.( citat din „ Autobiografie ”). Agatha Christie a creat şi alţi detectivi: Tommy şi Tupence Beresford, Parker Pye şi enigmaticul Harley Quin. Hercule Poirot şi-a făcut prima apariţie în cartea „ Misterioasa afacere de la Styles ”, unde alături de doctorul Hasting , reuşeşte să dezlege o crimă misterioasă. P...

Mi-am amintit zilele trecute de cărţile lui Jules Verne şi extraordinarele călătorii ale personajelor sale. În cele ce urmează voi prezenta, pe scurt, subiectul cărţii 20.000 de leghe sub mări . În anul 1866 , oceanele sunt cuprinse de panică. Un monstru marin îngrozitor a fost semnalat în diferite mări de mai multe nave. O expediţie se organizează la bordul fregatei americane „Abraham Lincoln” . Ea cuprinde pe căpitanul Faragutt, pe canadianul Ned Land, pe faimosul naturalist francez Aronnax de la muzeul din Paris şi pe fidelul său slujitor Conseil. Scopul expediţiei este de a elibera mările de această terifiantă ameninţare. Timp de mai multe luni, căutările sunt zadarnice şi echipajul începe să se descurajeze. Până pe 5 noiembrie 1867. În acea zi, Ned Land zăreşte monstrul , un „narval gigantic”. El se deplasează cu o asemenea viteză încât fregata abia i se poate ţine de urmă. Când, în sfârşit, ea reuşeşte să se apropie pentru a-l putea lovi cu harponul, animalul atacă vasul. Acesta...

- O ciocolată caldă, vă rog! Acesta ar fi începutul unei după-amieze plăcute şi a unei întâlniri cu prietenele... şi cu vorbele, desigur. Doar asta fac fetele! Şi tot acest ritual în jurul unei cafele sau a unei ciocolate calde, depinde de dorinţă. Decorul, o cafenea drăguţă şi elegantă, pe binecunoscuta - pentru orădeni desigur- stradă a Castanilor (actual Nicolae Jiga), nr 25. Interior cald care te îmbie să-ţi prelungeşti şederea şi mai apoi să te reîntorci. Un perete cu fotografii, un colţişor cu cărţi pentru cei care nu se pot despărţi nici la cafenea de acestea şi ce mi s-a părut extrem de plăcut, uşoara atmosferă de intimitate pe care o oferă. Spun asta cu încântare! Întâlniri între îndrăgostiţi, discuţii prieteneşti, convorbiri şi dezbateri interesante, locul mi s-a părut potrivit atât pentru cei care doresc să petreacă un timp plăcut cât şi pentru cei care vor mai mult decât o cafea... Decorul m-a dus cu gândul la Casa Capşa din anii săi de glorie, simbol al societăţii rasate r...

Casa mea bântuitã , aşa cum a fost povestitã lui Angie Sage . Araminta este cea mai amuzantã fetiţã din mulţimea personajelor-copii pe care i-am întâlnit în cărţile pentru cei mici sau chiar pentru cei mai … mari. Araminta… nu se teme de fantome, de case bântuite sau de culoare secrete. Are câte un dormitor pentru fiecare noapte a sãptãmânii. Câteodatã poate fi şi nesuferitã, dar ar face orice sã-şi ajute prietenii. Angie Sage s-a nãscut la Londra, petrecându-şi copilãria şi adolescenţa în Valea Tamisei, la Londra şi în Kent. Acum locuieşte lângã un golfuleţ din Cornwall, unde îşi scrie poveştile în timp ce priveşte bãrcile pescarilor de stridii cum pleacã în larg şi se întorc la mal. Angie Sage este creatoarea lui Septimus Heap, un bãieţel despre care voi vorbi altãdatã… Araminta, deşi locuieşte în Casa Nãlucilã, nu a întâlnit niciodatã, dar absolut niciodatã o fantomã, nici mãcar una mititicã. Mãtuşa Tabby nu o ajutã deloc. Unchiul Drak trãieşte oarecum departe de activitãţile...

Deşi mă îndeletnicesc cu cuvintele, nu am veleităţi de scriitor.. De aceea îi admir pe magicienii cuvintelor, cei ce ştiu să dea glas simţirilor. În aceste zile, mă regăsesc în poezia lui Pablo Neruda, atât de frumoasă şi pasională... Sonetul III Iubire crudă, coroană violetă de spini, Desiş de pasiuni ascuţite, Lance dureroasă, corolă de furii, Ce drumuri şi pricini te aduc în inima mea? De ce ţi-ai repezit văpaia dureroasă Printre frunzele reci ce mi se-aştern în cale? Cine ţi-a îndrumat paşii către mine? Ce floare, ce piatră, ce fum ţi-a arătat unde locuiesc? Tot ce ştiu este că noaptea înfricoşătoare a vibrat, Zorii au umplut toate cupele cu vin, Iar soarele şi-a regăsit locul pe cer, În timp ce iubirea m-a îmbrăţişat fără milă, Până ce mi-a tăiat şi mi-a sfârtecat inima Cu săbii de foc şi cu spini. Ramura furată Ne vom strecura noaptea să furăm o ramură înflorită. Vom sări zidul în întunericul unei grădini străine, două umbre în umbră. Iarna încă nici n-a trecut şi mărul se arată ...

Am ascultat aseară Joan Baez. Joan Baez s-a născut în anul 1941, în New York. A început prin a cânta prin cluburi. În 1959, Bob Gibson, cântăreţ de folk, o invită să cânte la Newport Folk Festival. Si aici încep cei 50 de ani de muzică... Joan Baez este cunoscută pentru vocea sa de soprană, cântecele cu tematică şi până în 1968, când şi l-a tăiat, pentru părul ei lung şi negru. S-a implicat într-o varietate de cauze sociale, incluzând drepturile civile şi nonviolenţa. Uneori a fost arestată pentru protestele sale... Deşi multe dintre cântecele sale au mesaj politic, ea cântă despre dragoste, cuplu, viaţă şi libertate...

Fragmente dintr-un mic tratat de eleganţă de Candace Simpson-Giles O lady nu trebuie să lase impresia că este uşor influenţabilă. O lady trebuie să fie mereu atentă la propriul comportament; ea trebuie să ştie că orice contact uman lasă o impresie de neşters. O lady acceptă cu eleganţă complimentele care îi sunt adresate. Ea nu se va comporta ca şi cum nu ar merita admiraţia altor persoane. De aceea, va răspunde simplu, cu un mulţumesc . O lady nu îşi trâmbiţează în public relaţiile intime. O lady este atentă la înfăţişarea ei în orice ocazie. O adevărată lady nu simte dorinţa de a purta opt inele pe o singură mână. O lady le va aduce prietenilor ei gentlemeni la cunoştinţă că apreciază purtarea lor faţă de ea. O lady ştie că este posibil să ofere ajutor unui gentleman fără să îi submineze masculinitatea. O adevărată lady ştie să se impună şi nu devine un preş pentru ceilalţi.

Astăzi am fost la teatru. Am văzut Menajeria de sticlă de Tennessee Williams , în regia lui Chris Nedeea, iar scenografia este semnată de Oana Cernea. Iubesc teatrul pentru că acolo m-am vazut de multe ori în haina multor personaje. Pentru că o parte din trăirile lor au fost şi ale mele. Îmi place Menajeria de sticlă, pentru că e atât de aproape de adevăr şi acolo nu este nimic fantastic. O poveste despre complexe, vise, neîmpliniri şi probleme de zi cu zi spusă publicului cu sensibilitate. Un spectacol de atmosferă şi actorie în acelaşi timp, care atinge teme fragile ale vieţii, cu personaje bine conturate, expuse simplu, uman şi cald. Amanda Wingfield (Suzana Macovei) este mama disperată, părăsită de soţ, care îşi proiectează cu autoritate visele ratate în aşteptările de la cei doi copii. Doar că Laura este infirmă şi izolată de o timiditate distrugătoare, iar Tom (Richard Balint), plictisit şi debusolat, prea temperamental, însă, ca să se poată resemna. Evenimentul care le schim...

Familia Darling , atât de atipică între celelalte familii, îşi ducea traiul liniştit, neatins de lumea de afară. Wendy, Michael, John , cei trei copii ai soţilor Darling trăiesc înconjuraţi de dragostea părinţilor lor, fiecare copil visând însă la o Ţară Niciunde , pentru că aşa cum spune J. M. Barrie , autorul, fiecare are o Ţară Niciunde diferită de a celorlalţi. În harta gândurilor fiecăruia, Ţara Niciunde este locul perfect pentru atingerea visurilor. Acolo sunt surprize la tot pasul, aventurile se ţin lanţ şi nu există loc de plictiseală. Revenind la familia Darling , cu atât mai neobişnuită cu cât în rolul guvernantei se află ... o căţeluşă, Nana , care pricepută cum e, este ideală pentru a se ocupa nu doar de cei trei copii ci şi de dl. şi dna. Darling. Obiceiurile lor zilnice sunt întrerupte însă de apariţia lui Peter Pan , copilul care nu a mai vrut să crească, pe care Wendy şi ceilalţi doi copii îl îndrăgesc imediat. Nimeni nu are o faţă atât de veselă cum putea să aibă P...

Charlie este un băieţel din cale afară de cuminte, cu posibilităţi materiale extrem de reduse. Locuieşte împreună cu familia sa, părinţii şi cei patru bunici, într-o căsuţă sărăcăcioasă, prin pereţii căreia în timpul iernii şuieră vântul. Desigur, ei nu mureau de foame, dar toţi, absolut toţi trăiau de dimineaţa până seara cu o senzaţie de gol în stomac. Ai zice că dorinţa lui Charlie era de a avea mai multe jucării. Dar visul lui era să facă o vizită în Fabrica de Ciocolată a domnului Willi Wonka . Aceasta pentru că exact în faţa casei lui Charlie se află o imensă fabrică de ciocolată. Nu una oarecare! Cea mai mare fabrică dintre toate! Cea mai bună ciocolată din lume. Acolo îşi dorea Charlie să ajungă! Să vadă cum e înăuntru. Este una dintre cele mai frumoase cărţi pentru copii scrise vreodată, pentru că exprimă alergarea împlinirii celor mai adânci dorinţe ale noastre, într-o manieră simplă şi atât de minunată. ... Şi pentru că în finalul cărţii Fabrica de Ciocolată a domnului...

Voi pleda mereu în favoarea cărţilor pentru copii. Albă ca Zăpada, Alice, Pinochio, Till Eulenspiegel, Peter Pan sunt personaje alături de care am trăit în copilărie. Am trecut împreună cu ei prin toate încercările şi păţaniile. Poveştile mă fascinează şi azi şi nu mi se pare deloc o idee desuetă citirea unei cărţi pentru copii. Poveştile sunt uitate şi ignorate pe nedrept de către adulţi. Fără să ne dăm seama, ele sunt pline de poveţe şi întâmplări, din care copiii pot trage multe învăţăminte. De aici copiii pot învăţa care sunt efectele faptelor bune şi rele şi care sunt consecinţele calităţilor şi defectelor oamenilor. Uciderea balaurului semnifică înfrângerea răului şi-l învaţă că binele trebuie să învingă întotdeauna răul. Bucuria, teama toate sunt trăite la intensitate maximă. Lipsindu-l pe copil de fiorul, uimirea, umorul pe care le deţin poveştile, îi tăiem aripile imaginaţiei şi poate a zborului, cum ar spune Peter Pan , către Ţara Niciunde…