Pablo Neruda
Deşi mă îndeletnicesc cu cuvintele, nu am veleităţi de scriitor.. De aceea îi admir pe magicienii cuvintelor, cei ce ştiu să dea glas simţirilor. În aceste zile, mă regăsesc în poezia lui Pablo Neruda, atât de frumoasă şi pasională... Sonetul III Iubire crudă, coroană violetă de spini, Desiş de pasiuni ascuţite, Lance dureroasă, corolă de furii, Ce drumuri şi pricini te aduc în inima mea? De ce ţi-ai repezit văpaia dureroasă Printre frunzele reci ce mi se-aştern în cale? Cine ţi-a îndrumat paşii către mine? Ce floare, ce piatră, ce fum ţi-a arătat unde locuiesc? Tot ce ştiu este că noaptea înfricoşătoare a vibrat, Zorii au umplut toate cupele cu vin, Iar soarele şi-a regăsit locul pe cer, În timp ce iubirea m-a îmbrăţişat fără milă, Până ce mi-a tăiat şi mi-a sfârtecat inima Cu săbii de foc şi cu spini. Ramura furată Ne vom strecura noaptea să furăm o ramură înflorită. Vom sări zidul în întunericul unei grădini străine, două umbre în umbră. Iarna încă nici n-a trecut şi mărul se arată ...