Ioana Blaga

Cartea nu face parte neapărat din categoria cărţilor extraordinare, dar este frumoasă. Prietenia, curajul, protecţia, simplitatea sunt câteva dintre valorile cărţii. Povestea îl are în centru pe Wilbur, un porcuşor crescut la ferma familiei Zuckerman, îngrijit în mod deosebit de Fern Arable, o fetiţă curajoasă. Toate sunt frumoase până când stăpânii fermei hotărăsc că e vremea ca Wilbur să fie tăiat şi pregătit de sărbători. Prietenii săi din grajd pun la cale un plan pentru ca să-l salveze. Charlotte este un păianjen care îşi are locul în colţul de sus a uşii grajdului... mai departe, vă rog să citiţi voi! Mi-a plăcut în mod deosebit ideea prieteniei între două persoane diferite, gata să se accepte şi în final să se ajute una pe cealaltă.  "Ce chestiune şi prietenia! Charlotte este înfricoşatoare, brutală, calculată, sângeroasă - tot ce nu-mi place mie. Cum pot să ajung să o plac, cu toate că este drăguţă şi desigur, deşteaptă?" este întrebarea pe care şi-o pune Wilbur...

Am încheiat de recitit zilele trecute,   întreg ciclul Cronicilor din Narnia .   A fost o poveste plină de imaginaţie şi de valori. Dar, în mod evident, nu are profunzimea operei lui Tolkien , la care mă voi reîntoarce altadată. C.S. Lewis a scris o poveste pentru copii în speranţa că ea se va adresa copiilor de toate vârstele şi copilului din cititorul adult. Lucy şi Susan, Peter şi Edmond Pevensie sunt numiţi fiii lui Adam şi fiicele Evei – ei fiind   prototipuri ale oricărui copil. Cea mai mică, Lucy, este copilul inocent care descoperă Narnia. Edmond este trădătorul. Susan este vocea raţiunii (ceea ce nu este suficient în Narnia). Peter, cel mai mare dintre ei şi cel mai responsabil, devine cavalerul care conduce lupta. Împreună, incluzându-l şi pe Edmond, ei înfrâng puterile răului şi iarna veşnică, figurată de Zâna cea Albă şi de slujitorii ei. ( a doua carte a ciclului Narnia) Lewis nu numai că a fost un creştin convins, el a încercat să găsească mijloace l...