Ioana Blaga

„– (…) Căci, dacă mă gândesc bine, ne aflăm în aceeaşi poveste. Ea continuă. Oare marile poveşti nu se sfârşesc niciodată? - Nu, ca poveşti nu se sfârşesc, zise Frodo. Dar cei din cuprinsul lor vin şi pleacă, atunci când îşi termină rolul. Şi-al nostru o să se sfârşească, mai devreme sau mai târziu. - Atunci, o să putem şi noi să ne tragem sufletul şi să dormim, spuse Sam, râzând amar. Căci eu chiar asta vroiam să zic, domnu’ Frodo, să mă odihnesc, să dorm şi să mă trezesc dimineaţa ca să lucrez în grădină. Mă tem că la asta mi-e gândul mereu. Planurile mari şi însemnate nu-s de mine. Totuşi, oare-om fi vreodată şi noi puşi în cântări şi în poveşti? Bineînţeles, ne aflăm într-o poveste. Dar eu mă întreb dacă ea va fi pusă în vorbe; ştiţi dumneavoastră, ca să fie povestită la gura sobei sau citită dintr-o carte mare, scrisă cu litere roşii şi negre, peste ani şi ani. Iar oamenii să spună: “Ia s-auzim despre cum a fost Frodo şi Inelul!” Şi apoi: “Da, asta-i una dintre poveşti...

Anul 1931. Hugo Cabret este un băiat orfan, care locuieşte în spatele zidurilor unei staţii de tren din Paris şi lucrează ca ucenic la unchiul său care se ocupă de ceasul gării. Atunci când unchiul său lipseşte, Hugo nu are de ales decât  să aibă grijă ca ceasul să-şi păstreze ritmul, pretinzând că unchiul său este  acolo. În acest fel Hugo are cel puţin un loc în care să trăiască. Viaţa lui Hugo este grea, şi cea mai mare parte a zilei o petrece lângă lucrurile de valoare ale tatălui său: un robot rupt, numit automat, salvat de tatăl său dintr-un muzeu vechi şi un mic jurnal care conţine informaţii despre cum poate fi reparat robotul. Hugo consideră că odată reparat, robotul îi va dezvălui un mesaj de la tatăl său. Toate visele lui Hugo se bazează pe această speranţă. De aceea, pentru a-l repara el fură bucăţi mici de metale şi arcuri de la micul magazin de jucării din gară. Până la urmă el sfârşeşte să fie prins în flagrant de proprietarul magazinului. De aici se va forma o ...

În activitatea mea de autor de carte pentru copii ilustraţia are un loc deosebit de important. Uneori cuvintele nu sunt suficiente, de aceea o ilustraţie bine făcută poate face mai mult decât o mie de cuvinte. Toţi suntem entuziasmaţi când ne amintim de animaţiile făcute de casa de filme Walt Disney. Puţini sunt cei care ştiu într-adevăr ce muncă enormă se ascunde în spatele desenelor. Câte ore de stat pe gânduri, schiţe aruncate la gunoi, desene reuşite sau mai puţin reuşite...  Despre toate acestea ar putea vorbi (sau scrie) numai un ilustrator. Dar să revenim... Azi se sărbătoresc 100 de ani de la naşterea ilustratoarei Mary Blair. Mai sus aveţi o ilustraţie făcută de domnia sa  pentru filmul  Cinderella...  (sursa ilustraţiei: internet)

august 2011, Franţa, Bretagne...

august 2011, Franţa, Bretagne...

august 2011, Franţa

august 2011, Franţa

august 2011

Bretagne

Saint Ettienne Belevue, 2011, Franţa

 august 2011 ...Lyonul vechi, cel roman, a fost construit în jurul abaţiei Fouvriere, care se afla pe culmea unui deal. Cu timpul s-a extins spre vale. Totul este în pantă. Aşa că azi am urcat şi coborât scări în căutarea unor cât mai bune privelişti ale oraşului. Ce să mai spun de căldura care s-a abătut asupra Lyonului azi! Suntem frânţi de oboseală! Dar asta nu ne-a împiedicat să vizităm parcul Tete D`or, unde lyonezii au o grădină zoologică şi o grădină botanică. Am insistat asupra plantelor carnivore! E un loc excelent pentru promenadă, alergat, familie, îndrăgostiţi, copii... tot ce vrei. Tete D`Or are o istorie interesantă. Se pare că a fost cândva, cu mai bine de un secol în urmă, proprietatea unui aristocrat care a lăsat prin testament primăriei Lyonului tot domeniul pentru a fi dat în folosinţa lyonezilor, fără a i se permite cuiva să intervină asupra vegetaţiei şi florei, în afară desigur de îmbunătăţiri. Asta a fost se pare ultima zi în Lyon, în această s...

august 2011 ...Călin ne-a purtat aproape prin tot Lyonul. E un oraş frumos, vechi şi modern deopotrivă; am văzut amfiteatrul roman, basilica Fourvriere, catedrala Saint Jean şi cartierul Saint Jean din perioada renaşterii. Lyon este un oraş care face parte din patrimoniul Unesco. La ora actuală francezii sunt plecaţi în concedii, dar terasele sunt pline. Nu am văzut niciodată atâtea restaurante la un loc, pe bună dreptate este numit Lyon capitala gastronomică a Franţei. Ah, da, am fost şi la Part Dieu, cartier şi centru comercial. De fapt Sebi îşi admiră noua jucărie, un netbook. Şi acum abia aşteptăm să mâncam ce ne prepară Călin....

Am descoperit săptămânile trecute în rafturile bibliotecii o autoare publicată în România, în anul 2004 la Editura Allfa, Danila Comastri Montanari. Este autoare de origine italiană, creatoarea lui Publius Aurelius Statius, detectiv cu voie sau fără voie. Danila Comastri Montanari, bazându-se pe cunoştinţe solide de istorie şi civilizaţie ne prezintă un tablou realist a Romei antice. Contextul cărţilor este imperiul roman al împăratului Claudius. Putem spune că autoarea nu beneficiază de artificiile şi descoperile ştiinţei în materie de munca de detectiv (lista apelurilor telefonice, camera de supraveghere, analiza conţinutului stomacului victimei, ADN). Publius Aurelius Statius este un aristocrat, prieten al împăratului Claudius,  membru al Senatului (ceea ce îi deschide uşi) în vârstă de 40 de ani. Cu o avere uriaşă şi fără nici un moştenitor, ducând o viaţă liniştită în locuinţa sa, un „domus” uriaş cu peste 100 de sclavi, nu ezită atunci când o anchetă îi trezeşte int...