Fragmente dintr-un mic tratat de eleganţă de Candace Simpson-Giles O lady nu trebuie să lase impresia că este uşor influenţabilă. O lady trebuie să fie mereu atentă la propriul comportament; ea trebuie să ştie că orice contact uman lasă o impresie de neşters. O lady acceptă cu eleganţă complimentele care îi sunt adresate. Ea nu se va comporta ca şi cum nu ar merita admiraţia altor persoane. De aceea, va răspunde simplu, cu un mulţumesc . O lady nu îşi trâmbiţează în public relaţiile intime. O lady este atentă la înfăţişarea ei în orice ocazie. O adevărată lady nu simte dorinţa de a purta opt inele pe o singură mână. O lady le va aduce prietenilor ei gentlemeni la cunoştinţă că apreciază purtarea lor faţă de ea. O lady ştie că este posibil să ofere ajutor unui gentleman fără să îi submineze masculinitatea. O adevărată lady ştie să se impună şi nu devine un preş pentru ceilalţi.
Deşi mă îndeletnicesc cu cuvintele, nu am veleităţi de scriitor.. De aceea îi admir pe magicienii cuvintelor, cei ce ştiu să dea glas simţirilor. În aceste zile, mă regăsesc în poezia lui Pablo Neruda, atât de frumoasă şi pasională... Sonetul III Iubire crudă, coroană violetă de spini, Desiş de pasiuni ascuţite, Lance dureroasă, corolă de furii, Ce drumuri şi pricini te aduc în inima mea? De ce ţi-ai repezit văpaia dureroasă Printre frunzele reci ce mi se-aştern în cale? Cine ţi-a îndrumat paşii către mine? Ce floare, ce piatră, ce fum ţi-a arătat unde locuiesc? Tot ce ştiu este că noaptea înfricoşătoare a vibrat, Zorii au umplut toate cupele cu vin, Iar soarele şi-a regăsit locul pe cer, În timp ce iubirea m-a îmbrăţişat fără milă, Până ce mi-a tăiat şi mi-a sfârtecat inima Cu săbii de foc şi cu spini. Ramura furată Ne vom strecura noaptea să furăm o ramură înflorită. Vom sări zidul în întunericul unei grădini străine, două umbre în umbră. Iarna încă nici n-a trecut şi mărul se arată ...
Zilele acestea am primit o invitație neașteptată. Bănuiam că va fi o întâlnire excepțională și de abia așteptam să văd ceva ce doamna Ana a creat. Atelierul e mic, dar potrivit și bine organizat. Ce ciudat, m-am gândit, doamna Ana are sertare și cutii pline cu perle și pietre prețioase și semiprețioase, după cum am eu cărțile, aranjate pe rafturi sau puse grămadă. Coiful stă pe masa de lucru, îmi ia ochii și privirile și de abia aștept să-l țin în mâinile mele. E într-adevăr prețios, nu doar prin bogăția pietrelor, ci prin simbolistica sa și munca minuțioasă depusă. Nu suntem la prima întâlnire, ne-am cunoscut în 2015 la o expoziție organizată de Centrul Puls Oradea, unde doamna Ana și-a expus bijuteriile. Am fost mirată de răspunsul prompt, dar nu ar fi trebuit să mă mire, deoarece pe lângă activitatea artistică, doamna Ana este implicată în proiecte caritabile, colaborând cu organizații precum SOS Autism Bihor , a participat la o strângere de fonduri pentru două dintre victi...
Comentarii