Postări

Copiii nu au încetat să iubească poveștile, ci poate că noi am uitat cum să le spunem

Imagine
  Am citit de curând, în The New Yorker , un articol despre James Daunt, omul care a reușit să readucă cititorii în librării și să demonstreze că, în ciuda tuturor previziunilor pesimiste, cartea tipărită are încă un viitor. Articolul, intitulat „The New Age of Reading”, vorbește despre o nouă epocă a lecturii, despre librării care prosperă și despre oameni care continuă să cumpere cărți. M-am bucurat să citesc aceste lucruri, mai ales într-o vreme în care auzim atât de des că lectura este pe cale de dispariție.  Dar gândul meu s-a îndreptat aproape imediat spre copii.  De câte ori nu am auzit spunându-se că cei mici nu mai citesc? Că nu mai au răbdare, că preferă telefoanele, că nu mai sunt interesați de cărți? Afirmațiile acestea au devenit atât de obișnuite, încât aproape că nu le mai punem la îndoială.  Și totuși, eu cred că ar trebui să ne întrebăm altceva: oare copiii nu mai sunt interesați de lectură sau noi, adulții, nu mai știm întotdeauna cum să le prezentă...

De ce citim povești cu fantome de Crăciun?

Imagine
  Despre o tradiție literară uitată și „Cartea poveștilor cu spirite” Astăzi asociem poveștile cu fantome, casele bântuite și întâmplările supranaturale mai ales cu Halloweenul. Dar în trecut , în literatura engleză, Crăciunul a fost multă vreme una dintre perioadele preferate pentru asemenea povestiri. În Anglia victoriană, serile lungi de iarnă adunau familiile în jurul focului, iar poveștile despre spirite, apariții misterioase și întâmplări inexplicabile făceau parte din atmosfera sărbătorilor. Era o tradiție mai veche decât epoca victoriană, dar secolul al XIX-lea i-a oferit o popularitate literară deosebită. Fantomele lui Charles Dickens Unul dintre scriitorii care au contribuit decisiv la popularizarea poveștilor cu fantome de Crăciun a fost Charles Dickens. În 1843, Dickens publica A Christmas Carol ( Colind de Crăciun ), celebra poveste a lui Ebenezer Scrooge, bătrânul zgârcit vizitat de trei spirite care îi arată trecutul, prezentul și viitorul. Ce mi se pare int...

Colecția personajelor mele (3)

Imagine
  Colecția personajelor mele (3) Voi continua cu descrierea personajelor din cărțile mele. De această dată voi prezenta un personaj din cartea „Nepotul anticarului” (Ed. Imago Dei, 2017).   Darius este un băiat de 12 ani, care locuiește pe strada Teilor, nr.7, la casa bunicului său, proprietarul unui mic anticariat care se numește „Cărți vechi și nu numai”. Într-o noapte, Darius întâlnește un străin în anticariatul bunicului său, cu o înfățișare bizară, îmbrăcat nepotrivit pentru zilele noastre. Acesta îi propune o misiune, așa că Darius ajunge printr-un portal, în anul 1860, în Regatul de Nord al țării Tramaria, la castelul Ducelui de Roca. Împreună cu câțiva prieteni, vor ajunge în locuri necunoscute, vor fi prizonieri într-o fortăreață, vor evada, își vor face prieteni noi și vor duce la bun sfârșit misiunea încredințată.     Ilustrația este făcută de Oana Oara, care atât de frumos reușește să ilustreze personajul de fiecare dată. #carteadeacasă #colecți...

Colecția personajelor mele (2)

Imagine
Voi continua cu descrierea personajelor din cărțile mele. Rămân tot la cartea „Călătoria Iuliei în Valea Copacilor” (Ed. Imago Dei, 2016) . Un alt personaj este Daril, „băiatul bun la toate și viitor aventurier”, de vârsta Iuliei. Chiar dacă nu apare din primul capitol, totuși este un personaj important, deoarece, însoțind-o pe Iulia, o va ajuta să depășească anumite situații mai dificile și să-și atingă scopurile călătoriei. Ilustrația este făcută de Oana Oara, care atât de frumos reușește să ilustreze personajul. #carteadeacasă #colecțiadepersonaje #CălătoriaIulieiînValeaCopacilor #ÎmblânzitoriidePagini #IoanaBlaga

Colecția personajelor din poveștile mele

Imagine
Colecția personajelor mele (1) Vă invit să veniți cu mine! Voi începe o prezentare a personajelor din cărțile mele scrise de-a lungul anilor și voi folosi ilustrațiile care există în fiecare carte. Primul personaj pe care vreau să-l descriu este Iulia. Iulia este personajul central din cartea „Călătoria Iuliei în Valea Copacilor” (Ed. Imago Dei, 2016), carte ilustrată de Oana Oara. Iulia are 11 ani, are părul creț și este deosebit de jucăușă. Locuiește peste vară la bunicii ei și tocmai joaca este cea care o împinge să facă o greșeală, ceea ce o va convinge să pornească într-o călătorie inițiatică. Motanul Ahile, un motan vorbăreț este însoțitorul ei într-o lume plină de personaje fantastice. Iulia va trebui să medieze un conflict între creaturile pădurii, dar nu va fi singură, ci va fi însoțită de alte personaje de poveste. Uriași blânzi, urși băutori de ceai, păsări cu aripi mari, o familie de bursuci, magicieni și cavaleri. Ilustrația este făcută de Oana Oara care a surprins atât ...

În atelierul făurarului: Ana Zaporojan

Imagine
  Zilele acestea am primit o invitație neașteptată. Bănuiam că va fi o întâlnire excepțională și de abia așteptam să văd ceva ce doamna Ana a creat. Atelierul e mic, dar potrivit și bine organizat. Ce ciudat, m-am gândit, doamna Ana are sertare și cutii pline cu perle și pietre prețioase și semiprețioase, după cum am eu cărțile, aranjate pe rafturi sau puse grămadă. Coiful stă pe masa de lucru, îmi ia ochii și privirile și de abia aștept să-l țin în mâinile mele. E într-adevăr prețios, nu doar prin bogăția pietrelor, ci prin simbolistica sa și munca minuțioasă depusă. Nu suntem la prima întâlnire, ne-am cunoscut în 2015 la o expoziție organizată de Centrul Puls Oradea, unde doamna Ana și-a expus bijuteriile. Am fost mirată de răspunsul prompt, dar nu ar fi trebuit să mă mire, deoarece pe lângă activitatea artistică, doamna Ana este implicată în proiecte caritabile, colaborând cu organizații precum SOS Autism Bihor , a participat la o strângere de fonduri pentru două dintre victi...

De ce titlul „Bunica mea este Columbo”?

Imagine
Poate că cei mai tineri cititori n-au auzit de Columbo, celebrul inspector de poliție din serialul cu același nume, un tip modest, cu o haină prea mare, o mașină jerpelită și o minte brici. Nimeni nu-l lua prea în serios la început, dar până la finalul fiecărui episod, Columbo demasca întotdeauna vinovatul, cu răbdare, calm și o întrebare aparent banală: „Ah, încă ceva...”. Bunica mea este Columbo, nu pentru că poartă impermeabil sau anchetează crime, ci pentru că: -observă ceea ce nimeni nu vede, -pune întrebările cele mai simple, dar care complică totul, -are un stil propriu de a rezolva mistere, fără tehnologie, doar cu ajutorul intuiției și a curiozității. Cartea mea nu e o carte despre un detectiv clasic, ci despre copii, bunici, prieteni dintr-un club de carte care refuză să lase misterele nerezolvate. Și este o carte despre trei prieteni și despre cum o bunică, aparent obișnuită poate deveni eroina unei aventuri neașteptate. Mai jos, o ilustrație cu veritabilul Columbo și gr...