Povestea elfului Prink
"Totul a început în ziua în care elful Prink a mâncat prea multe bomboane de ciocolată. Ca să nu-şi dea cineva seama de ceea ce a făcut a ascuns ambalajele bomboanelor în cutiile care ar fi trebuit să ajungă la copii. Dar nu s-a mulţumit doar cu atât! A luat fiecare ambalaj în parte şi l-a umplut cu bulgăraşi de zăpadă, cu speranţa că nu va vedea nimeni lipsa bomboanelor.
Deoarece Crăciunul era cât se poate de aproape şi pregătirile pentru marea sărbătoare erau în toi, ceilalţi elfi nu au băgat de seamă aspectul rotunjor al elfului Prink. De obicei el era mai lent în mişcări şi toată lumea ştia că-i plac dulciurile. Însă acum parcă le întrecea pe toate, prea încet se mişca. În plus, de câteva ore a început să se plângă de dureri teribile de stomac. Alerga afară fără să fie văzut cât de repede putea. Se răcorea în zăpadă şi apoi se reîntorcea mai întrenat. Dar pentru că fiecare lucru necugetat se lasă cu consecinţe, elful Prink fu nevoit să stea în camera lui câteva ore bune. Un alt elf îi aduse o cană de ceai de mere şi scorţişoară în speranţa că se va face bine cât mai repede, pentru că aveau mult de lucru şi lipseau ajutoarele.
Dar cel mai grav era că bomboanele pe care le mâncase elful Prink erau ultimele de felul acela, şi tradiţia cerea ca ultimele bomboane dintr-un anumit fel trebuiau păstrate până la Crăciunul următor pentru a putea fi făcute altele după aceeaşi reţetă. Erau nişte bomboane învelite în ciocolată ce aveau la mijloc o bucată de nuga cu caramel.
Vă daţi seama, aşadar, ce au însemnat aceste bomboane pentru pofticiosul Prink! Şi ce mai fericire pentru el să le desfacă una câte una de ambalaj şi să le mestece în gură. Vreo 500 de bomboane!"
Fragment din cartea ”Povestea Luminătorului și alte povești de Crăciun”, ed. Imago Dei, Oradea, 2023.
Ilustratie de Oana Oara
Comentarii