Copiii nu au încetat să iubească poveștile, ci poate că noi am uitat cum să le spunem
Am citit de curând, în The New Yorker , un articol despre James Daunt, omul care a reușit să readucă cititorii în librării și să demonstreze că, în ciuda tuturor previziunilor pesimiste, cartea tipărită are încă un viitor. Articolul, intitulat „The New Age of Reading”, vorbește despre o nouă epocă a lecturii, despre librării care prosperă și despre oameni care continuă să cumpere cărți. M-am bucurat să citesc aceste lucruri, mai ales într-o vreme în care auzim atât de des că lectura este pe cale de dispariție. Dar gândul meu s-a îndreptat aproape imediat spre copii. De câte ori nu am auzit spunându-se că cei mici nu mai citesc? Că nu mai au răbdare, că preferă telefoanele, că nu mai sunt interesați de cărți? Afirmațiile acestea au devenit atât de obișnuite, încât aproape că nu le mai punem la îndoială. Și totuși, eu cred că ar trebui să ne întrebăm altceva: oare copiii nu mai sunt interesați de lectură sau noi, adulții, nu mai știm întotdeauna cum să le prezentă...