Ioana Blaga

Poate că cei mai tineri cititori n-au auzit de Columbo, celebrul inspector de poliție din serialul cu același nume, un tip modest, cu o haină prea mare, o mașină jerpelită și o minte brici. Nimeni nu-l lua prea în serios la început, dar până la finalul fiecărui episod, Columbo demasca întotdeauna vinovatul, cu răbdare, calm și o întrebare aparent banală: „Ah, încă ceva...”. Bunica mea este Columbo, nu pentru că poartă impermeabil sau anchetează crime, ci pentru că: -observă ceea ce nimeni nu vede, -pune întrebările cele mai simple, dar care complică totul, -are un stil propriu de a rezolva mistere, fără tehnologie, doar cu ajutorul intuiției și a curiozității. Cartea mea nu e o carte despre un detectiv clasic, ci despre copii, bunici, prieteni dintr-un club de carte care refuză să lase misterele nerezolvate. Și este o carte despre trei prieteni și despre cum o bunică, aparent obișnuită poate deveni eroina unei aventuri neașteptate. Mai jos, o ilustrație cu veritabilul Columbo și gr...

 În luna iulie am prezentat în fața publicului cartea Bunica mea este Columbo. Cartea se adresează copiilor care știu să citească fără ajutorul adulților, mă gândesc că 9 ani e cea mai potrivită vârstă pentru a citi această carte. Evenimentul a avut loc la librăria Scriptum, din Oradea, locul unde de peste nouă ani de zile se întâlnește clubul de carte Îmblânzitorii de Pagini. Am început evenimentul prin a le face celor prezenți o mică istorie a cărților detectivistice, apoi am trecut la cărțile cu detectivi pentru copii. Câțiva dintre copii s-au îmbrăcat în haine din perioada victoriană (se vede într-o fotografie de mai jos), deoarece am insistat asupra epocii lui Sherlock Holmes, care a fost o perioadă de început pentru acest tip de literatură. Apoi am intrat în discuții despre cărți pentru copii, detectivi și bunici.     Personajele principale ale cărții sunt trei prieteni, Cora, Isi și Sebi, mari bicicliști, fiecare cu pasiuni diferite, pornesc în căutarea unor h...

  "Totul a început în ziua în care elful Prink a mâncat prea multe bomboane de ciocolată. Ca să nu-şi dea cineva seama de ceea ce a făcut a ascuns ambalajele bomboanelor în cutiile care ar fi trebuit să ajungă la copii. Dar nu s-a mulţumit doar cu atât! A luat fiecare ambalaj în parte şi l-a umplut cu bulgăraşi de zăpadă, cu speranţa că nu va vedea nimeni lipsa bomboanelor. Deoarece Crăciunul era cât se poate de aproape şi pregătirile pentru marea sărbătoare erau în toi, ceilalţi elfi nu au băgat de seamă aspectul rotunjor al elfului Prink. De obicei el era mai lent în mişcări şi toată lumea ştia că-i plac dulciurile. Însă acum parcă le întrecea pe toate, prea încet se mişca. În plus, de câteva ore a început să se plângă de dureri teribile de stomac. Alerga afară fără să fie văzut cât de repede putea. Se răcorea în zăpadă şi apoi se reîntorcea mai întrenat. Dar pentru că fiecare lucru necugetat se lasă cu consecinţe, elful Prink fu nevoit să stea în camera lui câteva ore bune....

  ”Iarna a venit devreme în acest an în Balta Mare. Asupra pădurii s-a abătut o mare şi neaşteptată ninsoare. În ultimii ani, iernile au fost mai blânde, aşa că zăpada i-a luat pe cei mai mulţi dintre locuitorii pădurii prin surprindere. Domnul Bursuc Zito si-a pus la adăpost căsuţa, aşa că acum toată familia stătea în micuţa vizuină ascunsă de iarna grea de afară. În cămin ardea un foc ce lumina toată vizuina, până şi camera din capătul holului era bine luminată. Cei patru pui de bursuc stăteau fiecare cu câte o cană de cacao între lăbuţele din faţă. Doamna bursuc Zito mormăia un cântecel, aşezată în faţa căminului cald şi luminos, având de lucru la noul fular al Domnului Bursuc. Suntem cu câteva zile înainte de Ajunul Crăciunului. De o vreme, în pădure au avut loc nişte schimbări. Locuitorii pădurii s-au pomenit într-o zi că pădurea lor e locuită de o familie de pisici. Tatăl pisoi, mama pisică şi cinci pui coloraţi.”     Fragment din povestea ”Crăciunul în Balta Ma...

  Cronicile din Valea Vegherii, volumul Meșterul Ceasornicar Text Ioana Blaga Coperta Cristina Costolaș Editura Imago Dei, 2020, Oradea. 

    Surpriza Zgomotul se aude din nou. Băiatul se trezeşte speriat şi ascultă. Recunoaşte de unde vine, dar nu poate scăpa de teama care pune stăpânire asupra lui de fiecare dată. -Selena, şopti el. Selena! De data asta vorbi mai tare. -Da, Andrei, ce e? făcu fata somnoroasă. -Te rog, fă ceva, se aude iar zgomotul ăla, ştii tu!   Nu pot să dorm. -Oh, Andrei, nu e decât un prăpădit de şoarece. Culcă-te odată, ne trezeşti pe toţi. -Ce e cu gălăgia asta? se auzi o voce din altă parte a camerei. -Dar n-am ce face, strigă Andrei speriat, mi-e frică! Şi nu e un prăpădit de şoarece, e un şobolan mare, l-am văzut eu într-o seară.   Ceilalţi nu   mai zic nimic. Ştiu ei prea bine de la ce vine zgomotul. -Nu se mai aude nimic, zise fata, apoi se ridică în picioare   lovind cu zgomot în soba de fier. Andrei îşi căpătă liniştea pe moment, şi încercă să adoarmă din nou. Tăcerea se lasă peste camera copiilor. Peste puţin timp, Andrei, Selena şi Iulia...